Prin Antichitate se înţelege acea perioadă îndelungată din trecutul omenirii, de aproximativ patru milenii, care se situează între Epoca Preistorică sau a Societăţii Primitive şi Evul Mediu. Începuturile acestei epoci istorice se plasează către cea de-a doua jumătate a mileniului IV a.C., când, ca urmare a progreselor realizate de unele comunităţi umane, a fost făcut saltul calitativ către un nou tip de civilizaţie. Sfârşitul Antichităţii este considerat anul 476, când dispare Imperiul Roman de apus. Este o dată pur convenţională, deoarece, în realitate, lumea antică nu a dispărut în mod catastrofic, la o anumită dată, ci ca urmare a unor îndelungate şi foarte complicate procese economice, sociale şi politice care s-au manifestat cu intensitate diferită şi în circumstanţe diferite în arealul geografic al Antichităţii.

Disciplina şcolară Istoria românilor şi universală, valorificată în plan pedagogic în curriculumul din 2019, are un rol important în formarea/dezvoltarea personalităţii elevilor, în formarea unor competenţe necesare pentru învăţare pe tot parcursul vieţii, dar şi de integrare într-o societate bazată pe o permanentă schimbare.
În primul semestru elevii clasei a X- a după analizarea unitaților de conținut vor pune în practică următoarele activități: Identificarea şi explicarea termenilor noi în timpul lucrului cu textul istoric; • Caracterizarea evenimentelor istorice din spaţiul universal, naţional şi local, utilizând limbajul istoric; • Explicarea sensului unor termeni din text; • Alcătuirea enunţurilor cu caracter istoric, textelor, eseurilor folosind termeni specifici epocii antice/medievale; • Alcătuirea unui eseu în baza unui plan de idei; • Elaborarea unor comunicări scrise despre un eveniment/proces/fenomen istoric studiat aprofundat.